31 octombrie 2014

Baiului, Vf.Gagu Mare - scurtă drumeție cu bunica


Echipa: Monica si Galea (bunica)
Data: 12 octombrie 2014
Unde: M-tii Baiului - Vf. Gagu Mare (dacă nu mă însel)

Din păcate am fost nevoită să refuz invitația în Piatra Craiului, dar tot am ajuns puțin pe munte, la Sinaia. Unul mult mai mic si mai puțin spectaculos, dar numa' bun pentru o plimbare cu bunica. Vremea e super si simt nevoia de o alergare. Galea se gândeste să-l scoată pe Aldo, copilul ei, adică dragul ei câine lup, la plimbare. Dar cum nu suntem obisnuite să iesim cu câinele renunțam la idee si ne gândim să facem împreună o scurtă drumeție. N-a mai urcat de un car de vreme, cred că de când a renunțat să mai meargă la schi, acum mulți ani. Cu siguranță ar mai fi în stare, dar îi este frică de accidentare căci n-ar vrea să chinuie pe cineva să o îngrijească.



Iesim din curte, traversăm calea ferată si o luăm spre fosta cabană Piscul Câinelui. Câte amintiri am de pe acolo... Asa m-ar fi tentat să stau la o bere în fața cabanei, întinsă pe iarbă, dar acum e proprietate privată si nu mai ai acces nici măcar la poienița din jur. Si dacă tot sunt nostalgică cu zona asta, am găsit si o poză de prin generală, cocoțată într-un copac de pe aici :)


Galea îsi cam uită vârsta si se apucă de alergat fix când începe urcusul, până îsi dă seama că exagerează, că-i cam sare inima din piept. Se linisteste puțin si continuăm încetisor pe drumul forestier.


Trecem de cabană si parcă nu-mi vine să mă întorc. As vrea să ies puțin din pădure. Drumul forestier se termină si traseul continuă cu o potecă surprinzător de abruptă. Se luptă Galea puțin cu panta, dar continuă în ritm vioi. 


Spre final, urcusul devine mai lin si bunicuța mea îsi regăseste suflul. Ne bucurăm amândouă de aerul curat, de efort si de super culorile de toamnă. Ce-mi place pe aici e că nu prea întâlnesti alți turisti. Toată zona rămâne pentru tine.








Galea dădea mici semne că ar fi bine să ne întoarcem, dar insist să iesim din pădure. Si bine am făcut că e superb pe aici. Ne-am pus la soare si am mai stat puțin la povesti. Aici ar trebui să fie Vf. Gagu Mare. Până la stână ar mai fi puțin de mers, dar cum e destul de târziu o luăm încetisor înapoi spre casă.








Frumoasă-i toamna! Colorata, însorită si răcoroasă. Dar si mai frumoasă si dragă e bunicuța mea. Este cea mai cea, nu-i asa?

Am înregistrat pe Strava plimbarea (si i-am monitorizat pulsul bunicii să nu care cumva să fac o boacănă).

Urcarea:

Coborârea:





4 comentarii:

  1. Da, chiar că este cea mai cea bunica ta, dar... împarte locul întâi cu a mea :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Lasa invitatia in Crai. E minunat ca ai reusit sa petreci timp pe munte cu bunica ta. Profita de asta cat mai poti (si eu fac la fel cu a mea). In plus ati prins o vreme superba si toamna v-a rasplatit cu culori calde si soare zambitor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu mă bucur mult că am resit să merg cu ea. Mai ales că după iesirea asta a aflat că are o problemă destul de gravă la sold si i s-a interzis mersul prelungit sau pe teren accidentat :(. Deci cel puțin pentru o perioadă n-o mai am ocazia asta din păcate. Sper totusi să o ajute tratamentele pe care le face acum.

      Ștergere